Marchizul de Sade

Articole asemănătoare

Donatien Alphonse Francois de Sade, Marchiz de Sade s-a nascut in Paris, Franta la data de 2 iunie 1740 si a decedat la data de 2 decembrie 1814 in Charenton, Franta. Acesta e numele unui faimos aristocrat francez, al unui revolutionar si al unui nuvelist. Nuvelele sale aveau tendinte filozofice si sadomasochiste, explorand o multitudine de subiecte controversate, cum ar fi violul, bestialitatea sau necrofilia. A fost un sustinator infocat al libertatii extreme, o libertate care sa nu dea socoteala moralitatii, religei sau legii, avand drept principiu de baza obtinerea placerii personale.
32 de ani, aceasta e durata totala a timpului petrecut in inchisoare si spre sfarsitul vietii sale, intr-un azil de nebuni. In primii 11 ani a fost intemnitat in Paris, dintre acestia, 10 i-a petrecut in Bastilia, 2 ani a fost inchis intr-o alta fortareata, 3 ani in Bicetre, un an in Sainte-Pelagie si in ultimii 13 ani ai vietii sale, a fost inchis in azilul de nebuni Charenton.
O mare parte a operelor sale au fost scrise in celula. Termenul de „sadism” e derivat din numele lui.

marchizul-de-sade-300x215Scurta biografie

Marchizul a avut o viata scandalos de libertina, profitand in repetate randuri in castelul sau din Lacoste, de prostituate si de angajatii de ambele sexe. A avut chiar si o aventura cu sora sotiei sale, Anne-Prospere. Printre altele, a fost acuzat si de blasfemie, o crima foarte serioasa, la aceea vreme.
Printre primele scandaluri faimoase ale lui Sade, a fost cel din 1768. In scandal a fost implicata Rose Keller, despre care inca nu se stie daca era sau nu o prostituata. Marchizul fost acuzat ca ar fi sechestrat-o in castelul sau, unde ar fi abuzat de ea, atat sexual cat si fizic. Rose a reusit sa scape din castel. In aceasta perioada, soacra Marchizului, a obtinut o lettre de cachet (in care Sade era scos de sub jurisdictia legii din ordinul regelui) . Desi l-a salvat pe moment, acelasi tip de scrisoare urma sa aiba, mai tarziu, efecte dezastruoase asupra Marchizului.
Incepand cu 1763, Sade a trait in apropierea Parisului. Dupa ce cateva prostituate au inaintat plangeri impotriva lui, Sade a inceput sa fie supravegheat de politia locala, care a tinut o evidenta escapadelor sale.

Dupa cateva perioade scurte de detentie, Sade a fost exilat in castelul sau din Lacoste, in 1768.
Un alt incident a avut loc in Marsilia, in 1772. In acest incident, a fost acuzat de intoxicare non-letala a prostituatelor cu un asa-zis afrodisiac spaniol si de sodomie cu servitorul sau Latour. In acel an, ambii barbati au fost condamnati la moarte in absentia pentru faptele de mai sus. Ei au fugit in Italia, unde Sade a luat-o si pe sora sotiei lui cu ei. Datorita acestui fapt, soacra sa a obtinut din nou de la rege, o lettre de cachet, dar de data asta a cerut intemnitarea fara proces sau drept de apel a Marchizului.
Pe la sfarsitul anului 1772, Sade si Latour au fost capturati si inchisi in Fortareata Miolans, dar au reusit sa evadeze 4 luni mai tarziu.

Sade s-a ascuns in Lacoste, unde i s-a alaturat si sotia sa, devenita complice al aventurilor sale. In Lacoste a angajat o serie noua de servitori, dar acestia se plangeau de abuzurile la care erau supusi si fugeau. Sade a fost fortat sa fuga in Italia, din nou. In aceasta perioada, a scris „Voyage d’Italie”, aceasta impreuna cu alte lucrari scrise in calatoriile sale, nu a fost tradusa niciodata in engleza.

In 1776 se intoarce in Lacoste, unde isi reia seria de angajari si abuzuri asupra servitorilor. Datorita acestor lucruri, in 1777, tatal uneia dintre fete, vine in Lacoste sa isi recupereze fiica, cu aceasta ocazie isi descarca arma in directia Marchizului, dar nu il nimereste.In acelasi an, Marchizul e inselat, e chemat urgent la capataiul mamei sale bolnave din Paris, care de fapt murise de ceva vreme. Aceasta masinatiune duce la arestarea lui si inchiderea sa in castelul Vincennes.
Desi reuseste sa evite pedeapsa cu moartea, el ramane inchis din ordinul regelui. Reuseste sa evadeze, dar e prins repede. Marchizul incepe sa scrie din nou si intalneste un coleg de breasla, Contele de Mirabeau, un alt scriitor erotic. Desi aveau acest lucru in comun, cei doi ajung sa se urasca reciproc.
In 1784 fortareata Vincennes e inchisa, iar Sade e transferat in Bastilia. Pe 2 iulie 1789, el a strigat de la fereastra celulei sale, catre multimea de afara: „Se ucid prizonieri aici!”, acest lucru a produs o mica revolta.
Doua zile mai tarziu a fost transferat la azilul de nebuni Charenton. Asedierea Bastiliei, preludiul Revolutiei Franceze, a avut loc pe 14 iulie.
In tot acest timp a lucrat la magnum opus-ul sau „Les 120 Journ’es de Sodome”. A fost eliberat din Charenton in 1790, dupa ce noul guvern a abolit notiunea de „lettre de cachet”. Sotia sa a obtinut divortul, la scurt timp dupa punerea sa in libertate.

In perioada cuprinsa intre 1790 si 1801, Sade a publicat o parte din scrierile sale sub protectia anonimatului, a intrat in politica si a devenit obez si aproape falit.
In 1801 Napoleon Bonaparte a ordonat arestarea celui care a scris cartile „Justine” si „Juliette”. Sade a fost arestat si inchis fara proces, a fost initial dus la Sainte- Pelagie, dar in urma acuzatiilor de seducere a celorlalti prizonieri, a fost mutat in fortareata Bicetre.
Datorita interventiei familiei sale, a fost declarat nebun si transferat in azilul de nebuni Charenton. Directorul acestei institutii, Abatele de Coulmier, i-a permis sa puna in scena, cu ajutorul celorlalti pacienti, cateva din nuvelele sale. Aceste puneri in scena au fost prezentate publicului parizian. Coulmier si noua sa abordare a psihoterapiei a intampinat multa opozitie. In 1809, politia ordona mutarea lui Sade in carcera si ii interzic accesul la hartie si instrumente de scris, iar in 1813 guvernul il obliga pe Coulmier sa anuleze toate spectacolele de teatru.
Sade incepe o noua aventura, seduce pe fiica de 13 ani al unuia dintre angajatii de la Charenton, Madeleine Leclerc. Relatia a durat aproape 4 ani, pana la moartea lui Sade. In testamentul sau a lasat dispozitii clare in care se opunea oricarei incercari de deschidere a corpului sau, si mai cerea ca timp de 48 de ore de la moartea sa, cadavrul sau sa ramana in celula in care a murit, abia apoi sa fie ingropat. Un pic mai tarziu, craniul sau a fost luat pentru studii frenologice. Fiul sau a ars toate manuscrisele nepublicate, inclusiv „Les Journ’es de Florbelle”, o lucrare imensa multi-volum.

De Sade in societatea si cultura moderna

Numele familiei De Sade a fost aparat de abia in secolul 20 de catre Xavier de Sade, datorita interesului sau pentru operele Marchizului. Pana in 1948, Xavier a stiut foarte putine despre stramosul sau si operele sale, deoarece cea mai mare parte a lor au ramas nepublicate si necitite pe teritoriul Frantei pana in 1960. In aceasta perioada, Xavier a gasit o lada care continea jurnalele, scrisorile, manuscrisele si diverse documente legale care au apartinut Marchizului. Xavier a permis biografului Gilbert Lely sa publice aceste documente, intre anii 1948-1960.
In prezent, Xavier si familia sa, detin drepturile de autor asupra operei Marchizului, au obtinut aceste drepturi printr-o manevra legala dubioasa, deoarece Marchizul de Sade a murit cu aproape doua secole in urma, deci dreptul sau de autor a expirat.

Exista multe referinte in cultura populara despre Marchizul de Sade, inclusiv biografii si lucrari fictionale. Numele sau e folosit in diverse moduri pentru a evoca violenta sexuala, licentiozitatea si libertatea de exprimare. In cultura moderna, operele sale sunt privite drept o analiza a felului in care puterea si economia functioneaza, dar si ca literatura erotica. Cuvintele sale explicite au constituit arma perfecta pentru societatea elitista corupta si valorile sale ipocrite, datorita carora a fost inchis.
Sade a devenit simbolul luptei artistului cu cenzura.

„Justine” a fost si e cea mai faimoasa lucrare a lui Sade, in ea se descriu peripetiile sexuale ale unei tinere fete. Sade scris o prima versiune pe vremea cand era inchis in Bastilia, definitivand-o in libertate. In filozofia lui Sade, Dumnezeu e rau, iar nedreptatile suferite de Justine sunt rezultatul negarii acestui lucru. Insusi Sade a declarat ca Justine e o carte „capabila sa il corupa si pe Diavol” si a negat ca el ar fi scriitorul. Conform lui D. J. Enright, filozofia lui Sade era foarte simpla: „daca savurezi raul, inseamna ca Natura a dorit sa fii rau, deci ar fi o rautate din partea ta, sa incerci sa fii bun”. Unii scriitori din secolul XIX, au fost inspirati de ideea lui Sade, conform careia omul ar trebui sa se lase in voia instinctelor sale.

Sade s-a folosit de o multitudine de mijloace pornografice, care au dat nastere la lucrari provocatoare, pentru a subjuga valorile morale dominante a timpului sau, iar acest lucru a inspirat multi artisti din diverse domenii. Cruzimile descrise in operele sale au dat nastere conceptului de sadism. Dar lucrarile lui Sade, sunt tinute in viata de artistii si intelectualii zilelor noastre, datorita faptului ca denota o filozofie a individualismului dus la extrem, o filozofie care s-a transformat in realitate datorita liberalismului economic din secolele urmatoare.

Articole recente

Comentarii

  1. Presupun ca in fraza ce urmeaza este vorba de secolul XIX atat timp cat Marchizul a trait in secolul XVIII si inceput de secol XIX:  „Unii scriitori din secolul IX, au fost inspirati de ideea lui Sade, conform careia omul ar trebui sa se lase in voia instinctelor sale.”

  2. Sade de mic a fost torturat psihic,subconstient, vedea scene ce cu vremea le-a inteles,el stia de la o varsta foarte frageda ce inseamna durerea,tortura si lucrurile cele maii intunecate ale vietii,acesta este marele motiv pentru care ,nu ca a decis ci i-a fost scris,sa fie un monstru ,insusi Diavolul!!! S-a nascut sa faca inteleasa durerea prin carti,si cred ca el mereu a simtit acelasi lucru in interior: durere,iar solutia a fost sa scape de ea prin libertatea de a alege sa faci ce vrei atata timp cat constiinta ti`o permite,iar el cum constiinta era la pamant inca de mult,viciul ar fi reprezentat mai tarziu mangaierea sufletului ,adica, placerea!

  3. Din punctul meu de vedere,avand in vedere ca am analizat foarte amanuntit cartile lui Sade si pe el insusi :-)) , Sade nu era decat un experiment esuat al naturii, si el stia asta ,asa ca a recurs la acte contra-naturii, dar cum natura mereu se razbuna,caci asa-i ea,inteligenta, a cam ramas cu un picior in aer. Am fost uimita prima data de scrierile lui,dar dupa a inceput sa-mi fie mila, nu prea avea o liniste Sade asta, iar cartile devin deja un pretext pentru marsaviile lui perverse si sadice . Lucru admirabil la el a fost filosofia, daca se lipsea de bolnaviciunea sexuala poate ca ajungea vreun Aristotel , saracu n-a avut de ales…si …anonim, esti mai mult decat neinspirat. esti…overreacted..slow down, cowboy , parc-ai devenit ingerul pazitor al lui Sade, si degeaba ai face-o ,acum putrezeste in Iad langa demonii sai sau poate ca scrie o alta carte..nimeni nu stie..

  4. Sunt de acord cu Sade,acest om a fost bolnav rau de tot,cartea lui ”Cele 120 de zile ale Sodomei” este singura carte pe care am inceput sa citesc,dar pe care n am terminat o din cauza limbajului,nu am mai suportat o poveste groaznica,horor nu pot concepe de unde i au venit asa idei de torturare si tot felul de chestii care se intampla prin aceea carte pe care regret ca am dat bani.

  5. Tocmai am citit Justine si, trebuie sa marturisesc, m-a zdruncinat. Nu numai ca e o carte extrem de dura, dar e si ciudata deoarece mi se pare ca dezvaluie, in fond , exact opusul filozofiei lui Sade asa cum e ea descrisa aici. Desi Justine a suferit toate aceste orori a reusit sa ramana inocenta prin credinta in principiile ei si-desi ar putea parea demodat- in Dumnezeu. Sfarsitul ei pare tragic dar ideea pe care am desprins-o e ca fericirea ei nu era in lumea asta dar exista totusi in impacarea ei cu sine…Ma intreb acum: oare in sufletul lui marchizul credea ca raul e acea parte din natura umana care aduce fericirea? Sau in spatele fiintei cu evidente traume si probleme mentale se ascunde cineva care -ca si marchizul care o pedepseste pe Justine pentru ca nu a aderat la principiile lui- are macar pentru o clipa revelatia greselilor pe care le-a comis?

  6. Alt element care da de gandit: in aceeasi carte, Justine, suferintele si taria ei morala o conving pe sora ei sa renunte la viata depravata pe care o dusese. Nu am de gand sa-l apar pe Sade. Este un experiment esuat al naturii. Poate nu a putut scapa de tarele genetice, poate e viata pe care a ales-o DAR EXISTA UN SIMT AL MORALITATII IN EL, CEL PUTIN IN IPOSTAZA DE SCRIITOR. Revenind la carte, tot raul duce, in final, spre bine. Justine nu se sacrifica in van.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandări