fasole-fiartaMoldovenii si miedul

Cronicarul si arhidiaconul sirian Paul de Alep (1627-1669) ne relateaza câteva informatii interesante despre consumul de mied (hidromel) la moldoveni. Se cunoaste faptul ca mierea are o puternica traditie multimilenara pe teritoriul locuit de geto-daci, mari consumatori de miere si produse din miere. Acesta traditie arhaica s-a pastrat pâna în zilele noastre, România fiind unul din marii producatori de miere ai Europei. Vizita sirianului în Moldova (click pentru a vedea harta traseului lui Paul de Alep) avea ca scop strângerea de fonduri pentru Biserica (tatal sau Macarie – mai jos in imagine – a fost Mitropolit de Alep-1635 si Patriarh al Antiohiei-1647). Despre consumul de mied si regimul alimentar al moldovenilor din secolul XVII, aflam urmatoarele:

”… Ne-am asezat apoi la masa. Nu era decât bob fiert în apa si mazare sau fasole fiarta, fara ulei, care semana cu mazarichea, si varza pastrata în saramura[1] pentru tot anul, si nimic altceva. Dupa cum am spus, ei nu întrebuinteaza nici vin, nici ulei, afara de sâmbata si duminica, dar ei beau must de mere[2.] Iar pentru noi domnul a pus sa ni se dea, în zilele de miercuri si vineri din post si în timpul acestei prime saptamâni, bere si mied, caci în toata aceasta tara nimeni nu bea apa goala, afara doar de câtiva.

Sesamonul[3] macinat, uleiul de sesamon si sesamonul boabele sunt cu totul necunoscute; negustorii greci sunt cei care aduc din Turcia europeana untdelemnul, maslinele, icrele tescuite, caracatita, zeama de lamâie, nautul, orezul si fideaua si altele de acest fel. Plateau ocaua de ulei o jumatate de piastru, ocaua de icre tescuite un piastru si jumatate, ocaua de caracatita uscata un piastru riyal, iar ocaua de naut un sfert de piastru, caci locuitorii din toata aceasta tara, în afara de cei bogati, nu le cultiva si nu le cunosc.”

Legumele si produsele Moldovei

”Cât despre legume, ca sfecla, patrunjelul, ceapa alba si usturoiul, acestea nu cresc decât dupa Paste, caci în tot timpul postului ninge mereu ziua si noaptea, iar dimineata pamântul este tare ca piatra; mai ales râurile sunt înghetate. Când rasare soarele si ziua se mai încâlzeste, zapada se topeste si se schimba într-un noroi gros care ajunge pâna la genunchi. În manastirile si în casele celor bogati sunt adâncituri[4] mari boltite, din piatra, numite în limba lor pivnite, unde pun butoaiele cu vin; acolo sunt si locuri pentru pastrarea legumelor. Înainte de iarna si de caderea zapezii ei smulg din pamânt patrunjelul si ceapa pentru a le pune în pivnite. Prazul se gaseste din belsug si e foarte dulce. Ei pastreaza legumele în adânciturile de care am vorbit si, multumita racoarei care domneste acolo, ele tin. Când e nevoie, ridica de acolo dupa vointa si le manânca, mai ales în timpul postului. În manastiri, dupa cina de miercuri seara, se posteste pâna vineri seara.”

Despre produsele pe care moldovenii le aduc sâmbata dimineata în Biserica pentru a fi sfintite, aflam urmatoarele:

”În prima sâmbata, de dimineata, am iesit de la utrenie, apoi s-a tras clopotul cel mare dupa ceasul al treilea;[5] nu s-a iesit de la liturghie decât aproape de ceasul al cincilea.[6] În ziua aceea au adus multe farfurii cu coliva, cu miere si cu mirodenii în cinstea Sfântului Teodor martirul. Dupa liturghie, preotul a iesit din altar ca sa tamâieze; dupa aceea, s-au cântat troparele sfântului, apoi s-au rostit rugaciunile pentru morti, iar domnul nostru patriarh a citit rugaciunea pentru coliva si s-a rugat pentru cei care o adusesera în cinstea mucenicului, cât si pentru odihna mortilor lor.

Dupa ce le-a împartit anafura si dupa ce au sarutat icoana martirului, credinciosii s-au întors la stranele lor pentru ca toti acei care adusesera farfuriile cu coliva sa se poata înfatisa înaintea domnului nostru patriarh care lua pe rând putina coliva cu o lingurita de argint sau de fildes. Acestia mergeau apoi pe rând la cei de fata, pâna la cel urma. Apoi, domnul nostru patriarh a iesit înaintea lor, la usa bisericii, ca de obicei; a binecuvântat pe credinciosi în timp ce acestia ieseau în tacere, doi câte doi, pâna ce au iesit toate femeile.”

Bibliografie

Calatori straini despre Tarile Române, vol.VI, partea I, îngrijita de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, p.58-60.

Note

[1] Bi-ma wa milh ”în apa si sare”, murata.

[2] Ma tuffah ”apa de mere”.

[3] Planta originara din Africa. Din semintele ei se extrage un ulei galben, fara miros.

[4] Maghair ”pesteri”.

[5] Este vorba de ora 9 dimineata.

[6] Ora 11.


DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ