Waste Land (2010)

Edvard Munch a spus „O sa pictez oameni vii care respira, simt, sufera si iubesc.” Artistul Vik Muniz merge pe urmele lui si isi paraseste studioul din Brooklyn pentru a merge la Rio de Janeiro. Intentia lui e de a „da ceva inapoi” oamenilor din tara in care s-a nascut si a crescut. In documentarul inspirat a lui Lucy Walker, Waste Land, suntem introdusi in lumea unei gropi de gunoi.

Aceasta groapa se numeste Jardim Gramacho si este situata la periferia orasului Rio de Janeiro. Aici sunt aduse zilnic aproximativ 7.000 de tone de gunoi.

Filmul ne este prezentat din perspectiva „culegatorilor”, numiti catadores ce traiesc si muncesc in acest mediu mizerabil.

Culegatorii, ce sunt in numar de cateva mii, se ocupa cu colectarea materialelor reciclabile (sticla, plastic, metal, etc). Planul lui Muniz e sa selecteze un numar de 6 culegatori ce vor deveni subiecti fotografici care vor imita tablouri clasice de genul „Moartea lui Marat” pictat de Jacques-Louis David. Toti banii ce vor rezulta din vinderea acestor fotografii vor fi folositi in beneficiul culegatorilor.

Bazandu-se pe niste fotografii facute la fata locului, Muniz si cei 6 culegatori vor „picta” acele imagini cu materiale reciclabile.

Waste Land nu e numai autobiografia unui artist, dar si prezentarea unui artist in contextul comunitatii in care arta sa este creata. Muniz ne dezvaluie curajul si rabdarea oamenilor, in ciuda saraciei crunte si a mediului sumbru in care traiesc. Multi dintre ei au apartinut candva clasei de mijloc si au preferat sa alega sa rascoleasca in gunoaie decat sa faca trafic de droguri sau sa se prostitueze. Iar acesti oameni sunt cat se poate de fericiti cu alegerea facuta.

Il avem pe Zumbi care a facut o biblioteca din cartile aruncate de altii. Irma, o bucatareasa ce foloseste alimentele inca comestibile si ii hraneste pe lucratori. Suelem, o fata de 18 ani care lucreaza in groapa de gunoi de la varsta de 7 ani. Valter, un batran care ii distreaza pe toti cu cantece si glume si care se decide sa participe la proiect deoarece „asta va face lumea mai constienta de existenta noastra.”

Desi scopul lui Muniz a fost sa „schimbe vietile unui grup de oameni folosind acelasi material de care se lovesc zilnic”, nu a crezut niciodata ca munca sa va avea un impact atat de dramatic asupra vietii oamenilor.

Datorita eforturilor sale, multi dintre cei care au lucrat pentru el si-au schimbat viata si fie s-au impacat cu familiile lor, fie si-au gasit locuri mai bune de munca.Modernizarea a inceput sa prinda forma la Gramacho. O uzina de reciclare a fost construita, iar lucratorii au fost separati pe categorii pentru o mai buna organizare. Desi deocamdata e doar un simplu inceput,  Muniz a demonstrat ca puterea artei este valabila pentru toti oamenii, indiferent de circumstantele lor, permitandu-le sa sa experimenteze frumusetea interioara si sa creada in ei insisi intr-un mod nou.

IMDB