Distanta pana la obiectele astronomice din apropiere, precum planetele din sistemul nostru solar, se poate calcula folosind un radar, insa pentru corpuri mai indepartate, aceasta metoda nu mai functioneaza.
Cea mai apropiata stea, Proxima Centauri, se afla la o distanta de 4,24 ani lumina. Un an lumina are 9,44 trilioane km iar o calatorie pana acolo ar dura 43.000 de ani. Deci cum putem masura distanta pana la stele?
Raspunsul ni-l da trigonometria. Tine mana intinsa si inchide un ochi. Acum deschide ochiul si inchide-l pe celalalt. Vei observa ca mana s-a miscat fata de fundal. Cei doi ochi si mana ta formeaza un triunghi. Daca stim distanta dintre ochi si unghiul cu care mana s-a miscat, putem calcula lungimea bratului. Unghiul cu care se misca mana se numeste paralaxa.
Desigur, noi putem masura lungimea bratului folosind un metru, insa metoda paralaxei este utila pentru a calcula distante mari. In locul ochilor, ca baza a triunghiului, astronomii folosesc planeta noastra, in 2 perioade diferite ale anului (cand se afla in parti opuse ale sistemului solar).
Astronomii efectueaza cate o fotografie la un interval de 6 luni pentru a masura, in raport cu stelele indepartate, deviatia stelelor. Aceasta metoda de masurare a distantei este buna pentru stelele situate la cateva sute de ani-lumina. Dincolo de aceasta distanta, aceasta metoda nu mai functioneaza deoarece unghiul masurat este prea mic pentru a putea fi masurat cu precizie.
In imagine, linia de observare la stea in decembrie este diferita fata de cea din iunie cand Pamantul se afla pe partea cealalta a Soarelui. Jumatatea din unghiul rezultat este paralaxa, iar paralaxa scade o data cu distanta.
Deoarece chiar si cele mai apropiate stele se afla la o distanta foarte mare, cele mai mari paralaxe masurate sunt foarte mici; mai putin de o arcsecunda. De exemplu, cea mai apropiata stea, Proxima Centauri, are o paralaxa de 0,722 – arcsec, cea mai mare paralaxa observata.
Pentru distante mai mari se foloseste metoda paralaxa fotometrica – se observa lumina galaxiilor si cu cat tinde spre rosu in spectrul electromagnetic (galaxiile care se indeparteaza de noi tind spre rosu iar cele care se apropie spre albastru). Astfel putem calcula distanta cu ajutorul efectului Doppler.
Pentru a masura distanta pana la alte galaxii, se folosesc cefeidele. Cefeidele sunt stele variabile ce au o corelatie stransa intre perioada de oscilatie si luminozitate. Relatia dintre oscilatie si luminozitate s-a putut stabili pe baza cefeidelor aflate destul de aproape de noi pentru a folosi metoda paralaxei. Apoi, astronomii au trebuit doar sa masoare luminozitatea aparenta si perioada de oscilatie pentru a afla distanta. Metoda cefeidelor se poate aplica atat in galaxia noastra cat si in cele apropiate.
O stea cu un paralax de o arc-secunda se afla la o distanta de 3,26 ani lumina. Aceasta distanta a devenit cunoscuta sub numele de „paralaxa unei secunde”, sau pe scurt, parsec.
Bibliografie:
http://planetary-science.org
http://astrofotografieluna.blogspot.ro
Multumesc, interesant si f clar explicat.