Efectul ideomotor e un fenomen psihologic in cadrul caruia subiectul executa anumite miscari, in mod incostient. Asa cum se intampla in cazul raspunsurilor reflexive la durere, corpul poate reactiona incostient la anumite idei, fara ca persoana sa intervina in mod constient in acea actiune. Lacrimile sunt produse in mod incostient de catre corp, drept raspuns la starile de tristete.

Cei care practica hipnoza pe scena, se pot folosi de efectul ideomotor in scopuri de divertisment, convingand voluntarii sa actioneze in anumite feluri, fara ca ei sa decida in mod constient acest lucru. Voluntarii nu isi amintesc experienta. Alte reactii inconstiente mai subtile sunt folosite de catre magicieni si de iluzionisti, pentru a realiza „citirea gandurilor”.

Acest termen a fost folosit prima oara intr-o lucrare care punea in discutie felul in care se lucreaza cu o tabla Ouija, de catre William Benjamin Carpenter, in anul 1852. In lucrarea sa, Carpenter si-a explicat teoria conform careia miscarile muschilor pot fi independente de dorintele constiente. Studiile realizate de cercetatorul britanic Michael Faraday, de chimistul francez Michel Eugene Chevreul si de psihologii americani William James si Ray Hyman, au demonstrat faptul ca multe din fenomenele atribuite fortelor spirituale sau paranormale sau unor „energii” misterioase, au loc datorita efectului ideomotor. Aceste teste au demonstrat ca pana si „oamenii cinstiti si inteligenti, pot produce in mod incostient miscari musculare, care sa fie in concordanta cu propriile asteptari”. De asemenea au mai aratat ca sugestiile care pot manipula comportamentul , pot fi transmise prin gesturi si comenzi subtile.

Unii practicanti ai medicinei alternative, sustin ca pot folosi efectul ideomotor, pentru a comunica cuinconstientul pacientului, printr-un sistem de semnale fizice ( cum ar fi miscarile degetelor ) care sa indice trei raspunsuri, „da„, „nu” sau „nu sunt gata sa accept asta in mod constient„.

Raspunsul ideomotor sau reflexul ideomotor e un concept folosit in hipnoza si cercetarea psihologica. Denumirea deriva din „ideo” ( idee sau imagine mentala ) si „motor” ( actiune musculara ). De regula se foloseste atunci cand un gand sau o imagine mentala, produce o reactie musculara, aparent reflexiva, de regula sub nivelul de percepere al subiectului. Se mai foloseste si ca descriere a tuturor reactiilor corporale cauzate intr-o maniera similara de anumite idei, cum ar fi salivatia ce are loc, cand ne imaginam ca muscam dintr-o lamaie, acesta e un raspuns secretor.

Deci raspunsul ideomotor inseamna „victoria unei idei asupra corpului„.

LĂSAȚI UN MESAJ