libertateLibertatea negativa e definita ca fiind libertatea de inteferentele altor oameni si contrasteaza cu libertatea pozitiva  ce e definita ca fiind libertatea individuala de inhibitiile structurilor sociale ce exista in cadrul societatii (clasism, sexism, rasism, etc.).

Distinctia dintre libertatea pozitiva si cea negativa a fost facuta de Isaiah Berlin in lucrarea sa din 1958 “Doua concepte ale libertatii”. Conform lui Berlin, distinctia aceasta este incorporata de traditia politica. Notiunea de libertate negativa este asociata unor filozofi britanici ca Locke, Hobbes, Adam Smith si Jeremy Bentham, in timp ce notiunea de libertate pozitiva este asociata filozofilor continentali ca Heggel, Rousseau, Herder si Marx.

In cuvintele lui Berlin, “libertatea negativa implica un raspuns la intrebarea: In ce conditii – o persoana sau un grup de persoane – sunt sau ar trebui lasate sa faca ceea ce sunt capabile sa faca sau sa fie, fara a fi deviate de alte persoane”.

Restrictiile libertatii negative sunt impuse de o persoana, nu de cauze naturale sau incapacitate. Helvetius a exprimat acest lucru, clar: “Omul liber este omul ce nu e inlantuit, nu e inchis, nu e terorizat asemenea unui sclav de teama de pedeapsa … nu lipsa de libertate il impiedica pe om sa zboare asemenea unui vultur sau sa inoate asemenea unei balene.”

Psihanalistul si filozoful umanist Erich Fromme a ajuns la o distinctie similara intre cele doua tipuri de libertate, in lucrarea sa din 1941 “Teama de libertate”. Lucrare ce preceda eseul lui Berlin cu mai bine de o decada. Fromm ne indica felul in care distinctia dintre cele doua libertati se face de-a lungul evolutiei umane, lasand in urma activitatile instictuale. Acest aspect al libertatii, “este folosit nu in sensul pozitiv al “libertatii”, ci in sensul negativ al “libertatii fata de”, mai exact libertatea fata de determinatiile instinctuale ale actiunilor sale”. Pentru Fromm, libertatea negativa marcheaza inceputul umanitatii ca specie constienta de propria sa existenta si eliberarea de instinctele de baza.

Distinctia dintre cele doua libertati e considerata doar aparent corecta de catre filozofii politici marxisti si socialisti, care sustin ca cele doua nu pot fi separate in practica si ca una nu poate exista fara cealalta. Desi nu este nici socialist si nici marxist, Berlin argumenteaza:

“Se pare ca o frontiera trebuie trasata intre zona privata a vietii si cea a autoritatii publice. Locul in care trebuie trasata e o problema de argumentare. Oamenii sunt in general independenti si nici una dintre activitatile lor nu este atat de privata incat sa nu afecteze vietile celor din jurul lor. Libertatea unora depinde de restrictiile altora. Libertatea leului e moartea gazelei.

Enciclopedia Standford a Filozofiei descrie libertatea negativa ca fiind:

“Ideea de libertate negativa … este folosita in apararea liberala a libertatilor constitutionale tipice societatilor liberal-democratice (libertatea religioasa, de miscare, de exprimare libera) si in argumentele contra interventiei statului paternalist sau moralist. Mai este invocata si apararea dreptului de proprietate privata, desi unii afirma ca insasi ideea de proprietate privata amplifica ideea de libertatea negativa.”

Libertatea negativa si autoritatea

Ce raspuns am putea da la intrebarea: “In ce fel poate fi reconciliata dorinta de libertatea a omului cu presupusa nevoie de autoritate?” Raspunsul la aceasta intrebare a fost dat de mai multi ganditori, dar aceste raspunsuri se conformeaza ideilor lor de libertate si a amestecului unor concepte ca autoritatea, egalitatea si justitia.

Hobbes si Locke ofera doua solutii la aceasta problema. Pentru inceput, ambii sunt de acord in privinta necesitatii unei delimitari stricte si clare zonei in care fiecare individ sa  poata actiona conform dorintelor si inclinatiilor sale. Aceasta zona e definita ca fiind spatiul libertatii personale. Dar ambii cred ca o societate nu poate exista decat daca exista si o oarecare autoritate al carei scop e de a preveni ciocnirile unor scopuri diferite si marcarea granitelor intre care incepe si se termina libertatea personala individuala. Diferenta dintre raspunsul celor doi filozofi e data de delimitarea zonei respective. Hobbes, afiseaza negativitate in privinta fiintei umane, spunand ca e necesara o autoritate puternica pentru a supune impulsurile salbatice si corupte ale omului. Doar o autoritate puternica poate indeparta si tine la distanta amenintarea permanenta a anarhiei. Locke credea, la randul lui, ca in general oamenii sunt mai mult buni decat rai, prin urmare spatiul libertatii personale nu are nevoie de restrictionarile unei autoritati.

Desi Locke avea o conceptie relativ negativa a libertatii (in termeni de non-interferenta) , diferenta era data de preferinta sa fata de conceptul clasic de libertate, adica respingerea ideii de libertate individuale daca aceasta era subordonata puterii arbitrare a altuia.

John Jay afirma ca: “Nu este nimic mai cert decat necesitatea indispensabila a Guvernului si nu se poate nega ca oriunde si oricum este instituit, oamenii sunt nevoiti sa ii cedeze o parte din drepturile lor naturale pentru a-l putea investi cu puterea necesara.” Ceea ce vrea Jay sa exprime ar fi mai usor de inteles daca inlocuim “drepturile naturale” cu “libertatea negativa”, ideea e ca puterea sau autoritatea unui guvern legitim deriva partial din acceptarea restrictiilor libertatii negative.

Tibor Machan apara libertatea negativa deoarece e “necesara pentru alegerile morale, deci pentru dezvoltarea umana” si sustine ca “e asigurata atunci cand drepturile membrilor individuali, dintr-o comunitate umana, la viata, la actiune voluntara si la proprietate sunt respectate, observate si aparate in mod universal.”

Link video:

– The Trap: What Happened to Our Dreams of Freedom? 1, 2, 3, 4, 5, 6.

Autor: Guzga Ramona Cristina, articol trimis pentru concursul Descopera.org

Surse: 1.

Cititi si despre Libertatea Pozitiva


DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ