Revolutia Neolitica a fost prima revolutie agricola. Aceasta a facut posibila trecerea pe scara larga a multor culturi umane de la un stil de viata bazat pe vanatoare si culegerea hranei la agricultura si mai apoi la alte tehnici si unelte avansate. Datele arheologice indica faptul ca diverse forme de plante si animale si-au inceput lungul proces de domesticire evoluand independent în sase locatii diferite din întreaga lume intre 8.000-5000 i.e.n. Cele mai vechi dovezi cunoscute exista în zonele tropicale si subtropicale din sud-vestul si sudul Asiei.
Cu toate acestea, revolutia neolitica a implicat mult mai mult decat adoptarea unui set limitat de tehnici producatoare de alimente. În timpul mileniilor urmatoare oamenii se vor transforma din grupuri mici ratacitoare de vanatori-culegatori, care au dominat pana acum istoria umana, în sedentari, societati cu vetre permanente in sate si orase, care au modificat radical mediul natural, prin intermediul produselor alimentare obtinute, prin tehnicile specializate de cultivare (de exemplu, de irigare si de depozitare a alimentelor). Aceste evolutii au furnizat baza cresterii populatiei, constructiei de asezari si complexe, apoi urmate direct de specializarea si diversificarea muncii, a economiei comerciale, dezvoltarea artelor, a arhitecturii si prin extensie au pus bazele culturii, administratiei centralizate si a structurilor politice, ierarhiilor si ideologiilor, sistemelor depersonalizate de cunostinte (de exemplu, regimurile de proprietate si de scris ). Prima manifestare infloritoare a întregii epoci neolitice este un complex vazut în Orientul Mijlociu in perioada oraselor sumeriane (cca. 3.500 i.e.n ), a carui aparitie inaugureaza, deasemenea, sfarsitul perioadei preistorice neolitice.
Gordon Childe, un australian din Marea Britanie a fost un om cu o viata colorata, un marxist pasionat. El a fost, deasemenea, unul dintre arheologii cei mai influenti ai secolului trecut. Un cercetator remarcabil cu o neinchipuita capacitate de sinteza, Childe, a împletit faptele culese de catre colegii sai în scheme generale. Cea mai faimoasa dintre acestea a aparut în anii 1920, cand a inventat conceptul de Revolutie neolitica.
În termenii de astazi, opiniile lui Childe ar putea fi rezumate astfel: Homo sapiens au aparut pe scena cu aproximativ 200.000 de ani în urma. Pentru mileniile care au urmat, speciile s-au schimbat extrem de putin, cu oamenii traind in grupuri mici de vanatori-culegatori care rataceau in cautarea hranei. Apoi a venit Revolutia-neolitica, „o schimbare radicala”, a spus Childe, „plina de consecinte revolutionare pentru specii întregi.” Într-un moment de inspiratie, o parte a omenirii a întors spatele procesului greoi de cautare a hranei (grupuri de vanatori-culegatori raspandite in intreaga lume) si a imbratisat agricultura. Adoptarea agriculturii, a sustinut Childe, a adus cu ea si alte transformari. Pentru a-si cultiva domeniile, oamenii au trebuit sa-si opreasca ratacirile si goana dupa hrana si s-au mutat în sate permanente, dezvoltand instrumente noi si creand ceramica, punand bazele viitoarei culturi. Revolutia neolitica, în opinia sa, a fost un “eveniment-exploziv foarte important, cel mai mare din istoria omenirii, dupa stapanirea focului.”
Dintre toate aspectele revolutiei, agricultura a fost cea mai importanta. Pentru mii de ani, barbati si femei, cu unelte de piatra, au ratacit prin peisaj, hranindu-se cu cereale salbatice si luandu-le acasa. Chiar daca acesti indivizi ar fi putut îngriji si proteja campurile lor de cereale, plantele erau înca salbatice. Graul si orzul salbatic, spre deosebire de versiunile lor domesticite, sunt aproape imposibil de recoltat la maturitate deplina. Genetic vorbind, agricultura legata de cerealele adevarate a început numai atunci cand oamenii au inceput sa cultive mari suprafete cu plante noi mutante, dupa secole de aclimatizare.
Astfel oamenii au cultivat destul pentru a se sustine cand au avut nevoie si în anumite cazuri sa faca depozite, asa ca au putut trai împreuna în grupuri mai mari. Populatia a crescut. „Doar dupa revolutie, dar imediat dupa aceea, speciile noastre într-adevar au început sa se înmulteasca rapid si sa se priceapa la toate”, a scris Childe. În aceste societati brusc mai populate, ideile ar fi putut fi mai usor schimbate, ar fi circulat mai repede si ratele de inovare tehnologica si sociala au crescut. Religia si arta, semnele distinctive ale civilizatiei, au inflorit.
Childe, la fel ca cei mai multi cercetatori de azi, cred ca prima revolutie a avut loc în Semiluna Fertila, un arc de teren care se curbeaza în nord-estul Fasiei Gaza în sudul Turciei si apoi curge spre sud-est în Irak. Delimitata la sud de desertul sirian dur si la nord de muntii din Turcia, semiluna este o zona de climat temperat între extreme nefavorabile. Punctul terminus de est este confluenta dintre raurile Tigru si Eufrat, în sudul Irakului, cu un site renumit cunoscut sub numele de Sumer, care dateaza din aproximativ 4000 î.Hr. În zilele lui Childe cei mai multi cercetatori au convenit ca Sumerul a reprezentat începuturile civilizatiei. Arheologul Samuel Noah Kramer a rezumat acest punct de vedere, în 1950, în cartea sa Istoria incepe de la Sumer. Cu toate acestea, chiar înainte sa termine Kramer cartea, imaginea prezentata fost în curs de revizuire, la capatul opus, de vest al Semilunii Fertile. În Levant, zona care astazi cuprinde Israelul, teritoriile palestiniene, Liban, Iordania, Siria de Vest, arheologii au descoperit asezari datand înca din 13.000 i.Hr. Cunoscute sub numele de sate Natufian (numele vine de la primul dintre aceste site-uri gasite), au aparut în Levant cand era glaciara inaugura o perioada cand clima din regiune a devenit relativ calda si umeda.
Childe s-a gandit ca agricultura a fost scanteia necesara, care a dus la aparitia satelor si ridicarea civilizatiei. Cu toate acestea, desi Natufienii au trait în asezari permanente de pana la cateva sute de oameni, au fost culegatori nu, fermieri. A fost un semn clar ca ideile noastre trebuie sa fie revizuite”, spune arheologul Ofer Bar-Yosef de la Universitatea Harvard.
Satele Natufian au existat în vremuri grele în jurul datei de 10800 î.Hr., cand temperaturile au scazut brusc, parte a unui mini-ere glaciare care a durat 1.200 de ani si a creat conditii mult mai secetoase în zona Semilunii Fertile. Cu habitatul animalelor si campurile de cereale in scadere, o serie de sate au devenit brusc prea populate pentru aprovizionarea cu alimente locale. Multi oameni, înca o data, au devenit culegatori ratacitori, cautand alte surse de hrana ramase.
Unele localitati au încercat sa se adapteze la conditiile mai aride. Satul din Abu Hureyra, în ceea ce este acum nordul Siriei, aparent a încercat sa cultive campuri locale de secara, poate la replantare. Dupa examinarea boabelor de secara de la fata locului, Gordon Hillman de la University College din Londra si Andrew Moore de la Institutului de Tehnologie din Rochester au sustinut în 2000 ca unele au fost mai mari decat echivalentele lor salbatice, un semn posibil de domesticire si cultivare. Bar-Yosef si unii cercetatori sunt de parere ca site-urile din apropiere, cum ar fi Mureybet au folosit agricultura.
Daca acesti arheologi au dreptate, tocmai au furnizat o noua explicatie a modului în care societatea a început sa avanseze. Childe a crezut ca agricultura a fost prima, ca a fost inovatoare, permitand oamenilor sa profite de oportunitatea unui nou cadru pentru a-si extinde dominatia asupra lumii naturale. Site-urile Natufian din Levant au sugerat în schimb ca stabilirea in sate si comunitati a fost prima si ca agricultura a aparut mai tarziu, ca un produs de criza. Confruntati cu o racire de mediu si o crestere a populatiei, oamenii din zonele ramase s-au gandit, spune Bar-Yosef ca, „Daca ne miscam, acesti oameni din alte parti vor exploata resursele noastre. Cel mai bun mod pentru noi de a supravietui este sa ne stabilim si sa exploatam zona noastra. ” Agricultura a inflorit.
Ideea ca revolutia neolitica a fost determinata de schimbarile climatice, a rezonat în timpul anilor 1990, un timp cand oamenii au fost din ce în ce mai îngrijorati de efectele incalzirii globale moderne. Aceasta a fost promovata în nenumarate articole si carti si în cele din urma consacrata în Wikipedia. Cu toate acestea, criticii au acuzat ca dovezile erau slabe, nu în ultimul rand, pentru ca Abu Hureyra, Mureybet, si multe alte site-uri din nordul Siriei au fost inundate de baraje înainte de a putea fi complet excavate.
Disputele academice continua, site-urile sunt in continuare cercetate si poate ca intr-un final isi vor spune pe deplin povestea. Atunci vom afla cum a inceput rasa umana.